Vaginita reprezintă inflamația vaginului și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ginecologice întâlnite la femei de toate vârstele. Aceasta se manifestă prin simptome supărătoare, precum secreții vaginale anormale, mâncărimi, iritații și disconfort la contactul sexual. Deși adesea benignă și tratabilă, vaginita poate semnala infecții cu transmitere sexuală, dezechilibre hormonale sau reacții la factori iritanți.
Pentru a preveni complicațiile și recurențele, este important consultul la medici specialiști, precum cei de la clinica de ginecologie din Călărași. Iată care sunt cauzele, manifestările clinice, metodele de diagnostic și soluțiile de tratament pentru vaginită.
Cauzele vaginitei
Vaginita nu are o singură cauză, ci este rezultatul mai multor factori biologici, hormonali și de mediu.
Infecții bacteriene
Vaginoza bacteriană apare atunci când flora vaginală normală (dominată de lactobacili, care mențin un pH acid protector) este dezechilibrată. Creșterea excesivă a bacteriilor anaerobe produce secreții cu miros caracteristic de pește și senzație de disconfort. Factorii de risc sunt: spălături vaginale frecvente, utilizarea excesivă a antibioticelor, contact sexual neprotejat cu parteneri multipli.
Infecții fungice
Candidoza vaginală este cauzată în principal de ciuperca Candida albicans. Aceasta se multiplică în condiții de imunitate scăzută, tratamente cu antibiotice, diabet necontrolat sau sarcină. Se manifestă prin secreții albicioase, groase, prurit intens și iritație locală.
Infecții parazitare și cu transmitere sexuală
Trichomoniaza este o boală cu transmitere sexuală cauzată de protozoarul Trichomonas vaginalis. Secrețiile devin spumoase, verzui-gălbui, cu miros neplăcut, iar inflamația poate fi severă. Este una dintre cele mai contagioase forme de vaginită și necesită tratament simultan pentru ambii parteneri.
Dezechilibre hormonale
Vaginita atrofică (sau de menopauză) apare în special la femeile aflate în postmenopauză, dar și la cele care alăptează. Nivelul scăzut de estrogen subțiază mucoasa vaginală, determinând uscăciune, iritații și sensibilitate crescută la infecții.
Factori iritanți și alergici
Produsele parfumate pentru igiena intimă, gelurile de duș, lenjeria sintetică sau absorbantele parfumate pot irita mucoasa vaginală. Reacțiile alergice la latexul prezervativelor sau la spermicide pot, de asemenea, cauza inflamație.
Simptomele vaginitei
Simptomele diferă în funcție de tipul vaginitei, dar există manifestări comune care ridică suspiciunea de inflamație vaginală.
Manifestări generale ale vaginitei
- Secreții vaginale anormale: mai abundente decât de obicei, cu modificări de culoare (albicioase, gălbui, verzi sau gri);
- Prurit și senzație de arsură în zona intimă, care se accentuează mai ales noaptea;
- Durere sau disconfort în timpul actului sexual (dispareunie);
- Miros vaginal neplăcut, mai ales în vaginoza bacteriană;
- Uscăciune și sensibilitate crescută, caracteristice vaginitei atrofice.
Diferențe între tipuri
- Candidoza: secreții albe, consistente, asemănătoare „brânzei” și mâncărimi severe;
- Vaginoza bacteriană: secreții subțiri, gri-albicioase, cu miros de pește;
- Trichomoniaza: secreții spumoase, verzui-gălbui, cu miros fetid și inflamație intensă;
- Vaginita atrofică: uscăciune, iritații, durere la contact sexual, dar secreții reduse.
Diagnosticarea vaginitei
Pentru un tratament corect, este esențială identificarea cauzei prin investigații medicale.
Consult ginecologic
Medicul analizează istoricul pacientei (simptome, factori de risc, activitate sexuală) și efectuează o examinare pelvină.
Teste de laborator
- Examen microscopic al secrețiilor pentru a identifica bacterii, fungi sau paraziți;
- Cultură vaginală pentru confirmarea tipului de agent patogen;
- Teste rapide pentru ITS (infecții cu transmitere sexuală), precum trichomoniază, chlamydia sau gonoree.
Analize suplimentare
În cazul suspiciunii de vaginită atrofică, se pot recomanda teste hormonale pentru evaluarea nivelului de estrogen.
Opțiuni de tratament pentru vaginită
Tratamentul depinde de cauza identificată și trebuie prescris de medic. Automedicația este nerecomandată, întrucât poate agrava simptomele.
Tratament medicamentos
- Vaginoza bacteriană: antibiotice administrate local (ovule, creme) sau oral (metronidazol, clindamicină);
- Candidoza vaginală: antifungice orale sau intravaginale (fluconazol, clotrimazol, miconazol);
- Trichomoniaza: tratament antiparazitar (metronidazol sau tinidazol), obligatoriu pentru ambii parteneri;
- Vaginita atrofică: terapie hormonală locală cu estrogen (creme, ovule, tablete vaginale).
Măsuri adjuvante și de prevenție
- Evitarea produselor iritante și a spălăturilor intravaginale;
- Alegerea lenjeriei din bumbac și evitarea hainelor foarte strâmte;
- Menținerea unei igiene intime corecte (spălare externă cu apă și săpun blând, fără parfum);
- Utilizarea prezervativului pentru prevenirea infecțiilor cu transmitere sexuală;
- Administrarea de probiotice vaginale sau orale, pentru refacerea florei protectoare.
Vaginita este o afecțiune frecventă, dar tratabilă, care poate avea cauze multiple – de la infecții bacteriene, fungice sau parazitare, până la dezechilibre hormonale și factori iritanți. Deși simptomele pot fi supărătoare, diagnosticarea corectă și tratamentul personalizat permit vindecarea completă și prevenirea recidivelor.
Pentru menținerea sănătății intime, femeile ar trebui să acorde atenție igienei zilnice, să evite factorii iritanți și să efectueze controale ginecologice regulate. Consultul medical la primele simptome este esențial pentru a preveni complicații și a păstra echilibrul florei vaginale.
