O roșie cumpărată în ianuarie și una luată în august pot arăta aproape la fel în farfurie, dar drumul lor până la magazin este foarte diferit. Cea din august apare într-o perioadă în care producția locală este abundentă, piețele sunt pline, iar distanța dintre fermă și cumpărător poate fi relativ scurtă. Cea din ianuarie vine, de multe ori, dintr-o seră încălzită sau dintr-o regiune aflată la sute ori chiar mii de kilometri depărtare.
De aici pornește una dintre cele mai frecvente confuzii atunci când oamenii vorbesc despre prețuri. Dacă roșiile costă 5 lei kilogramul vara și 11 sau 12 lei iarna, tentația este să spui că inflația a făcut prețul să explodeze. Numai că diferența dintre cele două valori nu măsoară inflația.
În cea mai mare parte, ea măsoară sezonalitatea unui produs agricol. Oferta se schimbă, costurile de producție se schimbă, sursa mărfii se schimbă, iar toate acestea ajung pe eticheta de la raft. Economia are aici o explicație mult mai simplă decât pare.
Roșiile intră, desigur, în calculul indicilor de preț folosiți pentru măsurarea inflației. Dar scumpirea lor într-o anumită lună nu dovedește, singură, că întreaga economie trece printr-un val inflaționist.
Diferența pare mică la nivel de limbaj. În realitate, este esențială.
O roșie scumpă nu poate descrie o economie întreagă
Imaginea este familiară. Cineva intră într-o piață în august și găsește roșii bune la 5 sau 6 lei kilogramul. Revine în ianuarie, vede pe etichetă 12 lei și reacționează imediat: s-au dublat prețurile.
Matematic, observația poate fi corectă. Dacă un produs a trecut de la 6 la 12 lei, prețul lui chiar s-a dublat. Problema apare atunci când această diferență este pusă direct pe seama inflației.
Între august și ianuarie nu s-a schimbat doar prețul. S-a schimbat anotimpul, iar pentru agricultură acest lucru înseamnă enorm.
În plină vară, fermierii locali pot scoate pe piață cantități mari de legume produse în câmp sau în solarii cu costuri mai mici decât în sezonul rece. Oferta crește, concurența dintre vânzători devine mai mare, iar marfa proaspătă trebuie vândută repede. Roșia nu poate rămâne săptămâni întregi într-un depozit așteptând un preț mai bun.
Iarna, situația se inversează. Producția locală în câmp aproape dispare, serele au nevoie de condiții controlate, iar magazinele depind într-o măsură mai mare de importuri. Cantitatea disponibilă scade exact într-o perioadă în care consumatorii continuă să caute produsul.
Asta este suficient pentru ca prețul să urce, chiar dacă restul economiei ar avea prețuri perfect stabile.
Ce este inflația și de ce nu se măsoară uitându-ne la un singur produs
Inflația descrie o creștere generală a nivelului prețurilor din economie. Cuvântul important aici este generală.
Când statisticienii măsoară inflația, nu verifică doar cât costă roșiile, pâinea sau benzina. Ei urmăresc un coș mult mai larg de bunuri și servicii consumate de gospodării. În acest coș intră alimente, energie, îmbrăcăminte, transport, servicii, produse pentru locuință și multe alte categorii.
Fiecare are o anumită pondere. O familie cheltuiește mult mai mult pe locuință, hrană și transport decât pe pătrunjel sau roșii, iar metodologia încearcă să reflecte această realitate.
De aceea, o creștere spectaculoasă a unui singur preț poate produce un efect relativ modest asupra indicelui general. Dacă roșiile se scumpesc puternic, dar alte categorii rămân stabile sau chiar se ieftinesc, inflația totală nu va copia procentul văzut la tarabă.
Aici apare prima regulă utilă. Prețul unui produs arată ce se întâmplă cu acel produs. Inflația arată ce se întâmplă, în medie, cu un ansamblu larg de prețuri.
Cele două lucruri se întâlnesc în statistici, dar nu sunt același lucru.
Ianuarie trebuie comparat cu ianuarie, nu cu august
Dacă cineva vrea să afle dacă roșiile s-au scumpit dincolo de variația obișnuită de sezon, comparația dintre vară și iarnă ajută foarte puțin. Mai relevant este să compare aceeași lună din doi ani diferiți.
Să presupunem că în august anul trecut roșiile au costat 5 lei kilogramul, iar în ianuarie au ajuns la 11 lei. Anul acesta, în august costă 5,50 lei, iar în ianuarie 11,50 lei. Diferența dintre vară și iarnă rămâne mare, dar modelul sezonier se repetă.
Acum să schimbăm puțin exemplul. În ianuarie anul trecut, kilogramul costa 11 lei, iar în ianuarie anul acesta ajunge la 17 lei. Aici lucrurile devin mai interesante, pentru că se compară două perioade similare din punct de vedere sezonier.
Chiar și așa, nu putem spune că inflația este de aproximativ 55% doar pentru că roșiile s-au scumpit cu atât. Putem spune că prețul roșiilor a crescut cu aproximativ 55% față de aceeași lună a anului trecut.
Inflația generală se calculează în continuare folosind întregul coș de consum.
Pare o diferență de nuanță, dar fără ea discuția despre economie ajunge repede într-un loc greșit.
De ce roșiile sunt mai scumpe iarna
Producția agricolă are un calendar pe care magazinele și consumatorii nu îl pot negocia. Plantele reacționează la temperatură, lumină, umiditate și durata zilei. O roșie cultivată vara beneficiază de condiții foarte diferite față de una produsă în mijlocul iernii.
În sezonul rece, producția în spații protejate poate însemna cheltuieli suplimentare pentru încălzire, iluminare, ventilație și întreținerea serelor. Energia devine parte din costul produsului. Dacă acel cost crește, fermierul are puțin spațiu să îl ignore.
Importurile rezolvă o parte din problemă, dar vin cu propriile costuri. Roșiile trebuie culese, sortate, ambalate, încărcate, transportate și livrate fără să își piardă calitatea. Pentru un produs perisabil, logistica nu este un detaliu.
Mai apare și problema pierderilor. O parte din marfă se deteriorează pe traseu sau nu mai poate fi vândută. Pierderea nu dispare pur și simplu, ci ajunge în calculele comerciale ale celor care operează pe lanțul de aprovizionare.
Toate acestea pot ridica prețul de iarnă chiar într-o economie în care inflația generală este redusă.
Roșia de ianuarie este mai scumpă fiindcă este, pur și simplu, mai greu și mai costisitor să ajungă pe masă.
Oferta contează mai mult decât pare
Prețurile agricole reacționează puternic la cantitatea disponibilă. Dacă într-o vară recolta este foarte bună, piețele se umplu, producătorii se grăbesc să vândă, iar prețurile pot coborî surprinzător de mult.
Asta nu înseamnă că economia a intrat brusc în deflație. Înseamnă că există multe roșii și suficienți fermieri care vor să le vândă înainte să se strice.
O recoltă slabă produce efectul opus. Dacă vremea rece, ploile abundente, seceta sau bolile reduc producția, pe piață ajunge mai puțină marfă. Cumpărătorii rămân, însă cantitatea disponibilă scade.
Prețul urcă.
Este una dintre cele mai vechi relații din economie și se vede foarte clar în piețele agricole. Nu trebuie să complicăm explicația mai mult decât este cazul.
Dacă zece comercianți au fiecare lăzi pline de roșii și puțini clienți, concurența îi împinge să lase din preț. Dacă doar doi comercianți mai au marfă, iar cumpărătorii sunt numeroși, presiunea se mută în direcția opusă.
Inflația poate influența această ecuație, dar nu este singura forță și, în multe situații, nici măcar cea principală.
Sezonalitatea este normală, nu o anomalie
Unele prețuri nu sunt construite să stea cuminți pe tot parcursul anului. Fructele și legumele proaspete sunt exemplul cel mai la îndemână.
Căpșunile, cireșele, pepenii, ardeii și roșiile au perioade în care apar din abundență și perioade în care oferta locală scade puternic. Prețurile urmează acest ritm.
Acest comportament nu este nou și nu a apărut odată cu actualele discuții despre inflație. Bunicii care mergeau la piață știau fără grafice economice că anumite produse se cumpără mai ieftin în sezon și mai scump în afara lui.
Astăzi, supermarketurile ne-au obișnuit cu ideea că aproape orice aliment trebuie să fie disponibil în orice lună. Găsim căpșuni în decembrie, struguri în februarie și roșii în ianuarie. Disponibilitatea permanentă poate crea impresia că produsul nu mai are sezon.
Planta îl are în continuare.
Faptul că logistica modernă reușește să aducă o roșie pe raft în mijlocul iernii nu înseamnă că a eliminat costurile diferenței dintre ianuarie și iulie.
De ce băncile centrale privesc cu atenție prețurile volatile
Prețurile unor produse pot urca repede și pot coborî la fel de repede. Legumele, fructele și anumite categorii de energie sunt exemple clasice.
Pentru o bancă centrală, problema este importantă. Dacă prețul roșiilor urcă puternic după o recoltă slabă, nu înseamnă neapărat că presiunile inflaționiste din economie s-au înrăutățit în aceeași măsură.
Peste câteva luni poate veni o recoltă mai bună, oferta crește, iar prețul revine. O măsură de politică monetară nu poate face să plouă și nici nu poate produce mai multe roșii într-un solar.
Din acest motiv, Banca Națională a României urmărește și indicatori de inflație de bază din care sunt eliminate anumite categorii cu volatilitate ridicată. Printre ele se află și legumele, fructele și ouăle.
Asta nu înseamnă că aceste produse sunt ignorate. Ele rămân relevante pentru costul vieții și pentru inflația totală.
Separarea îi ajută însă pe economiști să vadă mai bine ce parte din creșterea prețurilor pare persistentă și ce parte poate veni din șocuri temporare.
Pentru cine vrea să urmărească mai atent mecanismul prin care scumpirile ajung să afecteze consumul, veniturile și economia în ansamblu, secțiunea de economie a AfacereaZilei.ro dedicată inflației oferă un punct firesc de continuare a acestei discuții.
Totuși, roșiile pot avea o legătură cu inflația
Titlul trebuie citit cu puțină precizie economică. Scumpirea roșiilor iarna nu dovedește inflația și, de cele mai multe ori, diferența față de vară este explicată în mare măsură de sezon.
Asta nu înseamnă că inflația și prețul roșiilor sunt două lumi complet separate.
Dacă energia se scumpește pentru o perioadă lungă, producătorii din sere plătesc mai mult pentru încălzire. Transportatorii pot avea costuri mai mari, ambalajele se pot scumpi, forța de muncă poate deveni mai costisitoare, iar toate acestea se pot regăsi într-o anumită măsură în prețul final.
În acel moment, prețul roșiilor reflectă mai multe lucruri deodată. O parte poate veni din sezonalitate, alta din costurile generale mai mari din economie.
Tocmai de aceea este riscant să privim eticheta și să alegem o singură cauză.
Economia reală rareori funcționează atât de curat.
Un exemplu care arată diferența dintre sezon și inflație
Să presupunem că o familie cumpără în august roșii la 5 lei kilogramul. În ianuarie, același tip de produs costă 10 lei.
La prima vedere, avem o creștere de 100%. Dacă am opri analiza aici, concluzia ar fi spectaculoasă și greșită.
Să ne uităm însă la anul precedent. Poate că atunci roșiile costau 4,80 lei în august și 9,80 lei în ianuarie.
Dintr-odată, vedem ceva mult mai banal. Diferența sezonieră este mare în ambii ani, iar prețurile din perioade comparabile s-au modificat relativ puțin.
Acum să ne imaginăm un alt scenariu. În ianuarie anul trecut, roșiile costau 9,80 lei, iar anul acesta costă 15 lei.
Aici apare o creștere anuală substanțială. Merită investigată.
Poate energia pentru sere s-a scumpit. Poate recoltele din țările furnizoare au fost slabe. Poate transportul costă mai mult sau oferta a fost lovită de vreme.
Chiar și în această situație, scumpirea roșiilor rămâne doar o piesă din tabloul inflației. Pentru imaginea completă trebuie văzut ce s-a întâmplat cu restul coșului de consum.
De ce oamenii simt alimentele mai puternic decât indicii statistici
Inflația oficială poate spune una, iar cumpărătorul poate simți alta. Nu este neapărat o contradicție.
Alimentele sunt cumpărate frecvent. Omul vede prețul laptelui, pâinii, cafelei și legumelor în fiecare săptămână. O creștere de câțiva lei se repetă de multe ori și devine ușor de observat.
Alte cheltuieli sunt mai rare. Un televizor, o mașină de spălat sau un telefon nu sunt cumpărate în fiecare zi. Chiar dacă unele dintre aceste produse se ieftinesc, consumatorul nu simte schimbarea la fel de des.
Așa apare diferența dintre inflația măsurată și inflația percepută.
Mai contează și bugetul fiecărei gospodării. O familie care cheltuiește o parte mare din venit pe mâncare și utilități va simți diferit creșterile de preț față de o gospodărie cu venituri mai mari și o structură diferită a cheltuielilor.
Indicele oficial este o medie. Viața de zi cu zi nu este.
Dacă o persoană cumpără multe legume, va observa imediat scumpirea lor. Alta poate consuma foarte puține și va simți mai intens prețul carburantului sau al chiriei.
Ambele experiențe sunt reale.
O economie cu inflație poate avea roșii mai ieftine
Pare ciudat, dar nu este deloc neobișnuit. Roșiile se pot ieftini într-un an în care inflația generală rămâne pozitivă.
O recoltă excelentă poate umple piețele și depozitele. Oferta crește suficient de mult încât prețurile legumelor să coboare, chiar dacă serviciile, chiriile, alimentele procesate sau alte categorii continuă să se scumpească.
Este posibil și contrariul. Inflația generală poate încetini, iar roșiile să se scumpească puternic.
O perioadă de vreme nefavorabilă poate reduce producția într-un timp foarte scurt. Dacă oferta scade și cererea rămâne aproximativ aceeași, prețul urcă.
Faptul că o categorie merge într-o direcție nu obligă întregul coș de consum să o urmeze.
Acesta este probabil cel mai simplu argument împotriva ideii că prețul unui singur aliment ar putea fi folosit drept barometru al întregii economii.
Efectul de bază poate schimba mult procentele
Mai există un detaliu care produce confuzie. Procentele anuale depind mult de prețul de la care pornește comparația.
Dacă roșiile au fost neobișnuit de scumpe în ianuarie anul trecut, iar anul acesta revin la un nivel mai apropiat de normal, statistica poate arăta o scădere anuală impresionantă. Asta nu înseamnă că roșiile sunt ieftine în raport cu vara.
Pur și simplu, punctul de comparație era foarte ridicat.
Situația funcționează și invers. Dacă anul trecut a existat o recoltă excepțională și prețurile din ianuarie au fost neobișnuit de mici, anul acesta poate apărea o creștere procentuală mare fără ca piața să treacă printr-un șoc extraordinar.
Această influență a punctului de plecare este cunoscută drept efect de bază. Sună tehnic, dar ideea este banală.
Un salt de la 5 la 10 este foarte diferit procentual de un salt de la 9 la 10, chiar dacă prețul final este același.
De aceea, un procent izolat trebuie întotdeauna pus lângă prețul inițial și contextul perioadei.
De ce prețul din piață pare uneori mai convingător decât statistica
O cifră văzută pe o etichetă are o forță pe care niciun indice oficial nu o poate egala. Dacă cineva știa că anul trecut cumpăra roșii cu 8 lei și astăzi vede 14 lei, reacția este imediată.
Nu trebuie să consulte vreun tabel. Diferența este în fața lui.
Numai că memoria economică personală este selectivă. Oamenii își amintesc bine scumpirile mari și mai puțin produsele care au rămas la același preț. Ieftinirile intră și mai greu în poveste.
Mai apare o problemă. Uneori comparăm produse diferite fără să observăm.
Roșiile de proveniență locală, cele importate, soiurile premium, roșiile cherry și produsele vândute în piețe sau supermarketuri pot avea prețuri foarte diferite. Dacă punctul de comparație se schimbă, procentul calculat acasă poate spune mai puțin decât credem.
Statisticile încearcă să reducă astfel de distorsiuni prin reguli de colectare și comparare. Nu sunt perfecte, dar sunt construite tocmai pentru a evita concluziile trase dintr-o singură etichetă.
Când o scumpire locală devine o problemă mai largă
Un preț mai mare la roșii devine mai interesant din perspectiva inflației atunci când observăm același tip de presiune în multe locuri din economie.
Dacă se scumpesc simultan alimentele procesate, energia, serviciile, transportul și alte produse cumpărate frecvent, imaginea se schimbă. Nu mai vorbim despre o singură recoltă sau despre o singură categorie.
Creșterile devin răspândite.
Contează și durata. O creștere puternică a legumelor timp de două luni, urmată de o scădere după apariția recoltei locale, are altă semnificație față de un val de scumpiri care persistă un an sau doi.
Economiștii se uită tocmai la această persistență.
Un șoc temporar spune ceva despre moment. O creștere largă și persistentă spune ceva despre economia în ansamblu.
Puterea de cumpărare rămâne problema reală pentru familie
Explicația economică a sezonalității nu face roșiile mai ieftine la casă. Pentru gospodăria care plătește 14 lei kilogramul, suma este reală.
Aici discuția trebuie separată în două planuri.
Primul este cauza. De ce s-au scumpit roșiile?
Al doilea este efectul asupra bugetului. Își mai permite familia să cumpere la fel ca înainte?
Chiar dacă jumătate din diferență vine dintr-un tipar sezonier perfect normal, persoana care are un venit fix poate simți presiunea foarte puternic. O explicație corectă nu trebuie să minimizeze experiența cumpărătorului.
În același timp, experiența cumpărătorului nu trebuie transformată automat într-o măsurătoare a inflației generale.
Cele două perspective pot sta una lângă alta fără să se contrazică.
Ce spune cu adevărat prețul roșiilor
Prețul unei roșii poate spune multe despre sezon, producție și logistică. Poate arăta că recolta a fost slabă, că energia pentru sere este scumpă, că transportul s-a complicat sau că importurile au devenit mai costisitoare.
Poate spune și că piața este temporar dezechilibrată.
Nu poate spune singur cât este inflația.
Pentru asta trebuie privit întregul coș de consum și, mai ales, trebuie văzut dacă scumpirile sunt răspândite și persistente.
O roșie la 12 lei este o informație despre roșii. O economie în care sute de categorii cresc simultan este o informație despre inflație.
Diferența merită păstrată în minte.
Ce ar trebui verificat înainte să spunem că o scumpire este provocată de inflație
Cel mai bun punct de plecare este perioada de comparație. Dacă prețul din ianuarie este comparat cu cel din august, sezonalitatea poate explica o parte foarte mare din diferență.
Comparația dintre ianuarie anul acesta și ianuarie anul trecut spune mai mult. Chiar și atunci, trebuie văzut ce s-a întâmplat cu oferta, cu vremea și cu costurile specifice producției.
Apoi trebuie privite celelalte prețuri.
Dacă doar roșiile și câteva legume au crescut, povestea seamănă cu un șoc agricol. Dacă prețurile urcă într-o gamă largă de produse și servicii, legătura cu inflația generală devine mai puternică.
Durata completează imaginea.
O creștere care dispare odată cu apariția noii recolte este diferită de una care se menține și se transmite dintr-un sector în altul.
Nu trebuie un doctorat în economie pentru a face această diferență. E suficient să nu tragem concluzia după prima etichetă care ne enervează.
Roșia de iarnă și lecția mai mare despre prețuri
Magazinele moderne au făcut anotimpurile mai puțin vizibile. Putem cumpăra aproape orice în orice lună, iar asta ne schimbă așteptările.
Când produsul este prezent pe raft în fiecare zi a anului, pare firesc ca și prețul lui să fie aproximativ același. Agricultura nu funcționează însă după logica raftului.
Sub etichetă se află vremea dintr-o altă regiune, costul unui camion, temperatura dintr-o seră, durata transportului și cantitatea recoltată într-o anumită săptămână. Uneori intră în ecuație și inflația generală, dar nu este nevoie de ea pentru ca prețul să varieze mult.
Poate tocmai asta face roșia un exemplu atât de bun. Este banală, o vedem peste tot, dar în spatele ei se află o mică lecție despre felul în care funcționează prețurile.
Când vine vara, oferta locală crește, tarabele se umplu și diferența devine vizibilă fără nicio formulă. Aceeași roșie care în ianuarie părea produs de lux ajunge din nou un lucru obișnuit din salată.
Inflația nu a dispărut neapărat între timp.
A venit sezonul.
Întrebări frecvente despre prețul roșiilor și inflație
De ce sunt roșiile mai scumpe iarna?
Roșiile sunt de regulă mai scumpe iarna deoarece oferta locală este mai redusă, iar producția în sere sau importurile implică alte costuri decât producția de vară. Pot apărea cheltuieli mai mari cu energia, transportul, depozitarea și manipularea.
În plus, o cantitate mai mică de marfă disponibilă poate ridica prețurile chiar dacă cererea rămâne aproximativ aceeași.
Scumpirea roșiilor intră în calculul inflației?
Da. Prețurile legumelor fac parte din coșul de bunuri și servicii folosit pentru calcularea indicelui prețurilor de consum.
Totuși, influența lor asupra inflației totale depinde de ponderea categoriei în coș. O creștere foarte mare a prețului roșiilor nu se transformă automat într-o creștere la fel de mare a inflației generale.
Dacă roșiile se dublează la preț, înseamnă că inflația este de 100%?
Nu. O dublare a prețului roșiilor înseamnă o creștere de 100% a prețului acelui produs în perioada comparată.
Inflația se calculează folosind un coș larg de bunuri și servicii. Pentru a afla evoluția generală a prețurilor trebuie luate în calcul toate categoriile relevante, fiecare cu ponderea ei.
De ce nu este corect să comparăm prețul roșiilor din ianuarie cu cel din august?
Ianuarie și august sunt două perioade foarte diferite pentru producția agricolă. Vara există în mod normal mai multă ofertă locală, în timp ce iarna producția este mai dificilă și piața depinde mai mult de sere și importuri.
O comparație mai utilă pentru evoluția anuală este ianuarie cu ianuarie sau august cu august. Astfel, efectul sezonului este redus.
Poate inflația să facă totuși roșiile mai scumpe?
Da. Dacă energia, transportul, ambalajele, forța de muncă și alte costuri cresc, o parte din aceste scumpiri poate ajunge în prețul roșiilor.
Important este că prețul final poate conține simultan efecte sezoniere și efecte generate de costuri generale mai mari. Nu orice diferență față de vară trebuie atribuită inflației.
Pot roșiile să se ieftinească într-o perioadă cu inflație ridicată?
Da. O recoltă foarte bună poate crește puternic oferta și poate reduce prețul roșiilor chiar dacă multe alte bunuri și servicii continuă să se scumpească.
Inflația este un indicator agregat. Componentele individuale ale coșului se pot mișca în direcții diferite.
De ce BNR separă uneori legumele de inflația de bază?
Legumele, fructele și alte produse similare pot avea variații mari de preț provocate de vreme, recoltă și sezonalitate. Aceste schimbări pot fi puternice, dar temporare.
Indicatorii de inflație de bază încearcă să surprindă mai bine presiunile persistente din economie. De aceea, anumite categorii volatile sunt eliminate din unele măsuri analizate de banca centrală.
Care este cea mai simplă metodă de a deosebi sezonalitatea de inflație?
Primul pas este compararea aceleiași luni din ani diferiți. Dacă roșiile sunt scumpe în fiecare ianuarie și ieftine în fiecare august, o parte importantă din variație este sezonieră.
Apoi trebuie privite celelalte prețuri. Dacă multe categorii se scumpesc simultan și pentru o perioadă lungă, avem un indiciu mult mai bun al unei presiuni inflaționiste generale.
