Da, se poate. În limbajul companiilor de rent a car, practica se numește „one‑way” și, în viața reală, e exact acel răspuns pe care îl cauți când vrei libertate de mișcare fără drum întors. Intri în aeroport, ridici mașina din parcarea dedicată, pleci la drum, iar la final o lași într-un alt oraș, la o altă agenție sau chiar la un alt aeroport. Adevărul practic e că libertatea aceasta are câteva condiții, iar ele merită înțelese ca să nu te trezești cu surprize pe factură sau cu timp pierdut la ghișeu.
Mi-ar plăcea să îți descriu totul ca pe un traseu bine marcat pe hartă. Nu te grăbești, nu sari pași, dar nici nu rămâi blocat în detalii. Așa funcționează cel mai bine această decizie: cu o idee limpede despre ce vrei și cu un plan simplu, așezat.
Ce înseamnă concret „one‑way” și de ce există
În spatele cuvântului stă o realitate logistică. Compania care îți închiriază mașina are o flotă pe care o ține în echilibru între orașe. Când o ridici dintr-un loc și o lași în altul, cineva va trebui s-o readucă sau să reechilibreze stocul. De aici apare taxa de „returnare într-un alt oraș”. Nu e o amendă, ci o plată pentru un serviciu real. Uneori e mică, alteori poate urca simțitor, mai ales dacă alegi un model mare, o distanță lungă sau un oraș mai puțin deservit.
În aeroport, procesul e de obicei mai fluid. Ghișeul e bine semnalizat, iar parcarea este aproape, în zonele „Rent a car”. Predarea într-un alt oraș se face la un birou al aceleiași companii, iar cheia și verificarea se închid acolo. Dacă destinația ta e tot un aeroport, lucrurile devin și mai simple, fiindcă programul este extins și există proceduri clare pentru predare în afara orelor de program.
Despre costuri și despre cum să le citești corect
E firesc să te uiți la prețul mare de pe site și să vrei să fie ca în reclamă. Prețul de bază acoperă de regulă kilometraj standard, asigurarea minimă obligatorie și taxa de aeroport dacă există. Pentru one‑way, se adaugă o taxă fixă sau variabilă, comunicată la rezervare. Mai pot apărea diferențe dacă predai într-o locație fără personal permanent, caz în care compania îți va cere o sumă pentru deplasarea agentului ori pentru parcarea supravegheată.
Aș zice că sunt trei lucruri utile de privit atent. Primul este politica de combustibil. Varianta „plin la plin” este cel mai ușor de gestionat, fiindcă nu plătești combustibilul decât la pompă, pe cât consumi. Al doilea ține de kilometraj. Dacă oferta include kilometri nelimitați, ai o grijă în minus; dacă există plafon, află cât costă kilometrii suplimentari. Al treilea detaliu este taxa de aeroport, care uneori e inclusă, alteori apare discret la finalul coșului.
Asigurări, garanții și acel „exces” despre care se vorbește în șoaptă la ghișeu
Fiecare mașină vine cu o garanție reținută pe card, o sumă blocată temporar ca să acopere eventuale daune ori amenzi. Valoarea variază în funcție de clasă, vârstă și tipul asigurării. Pachetul standard acoperă daunele în anumite limite, dar păstrează un „exces” pe care îl suporți dacă se întâmplă ceva. Poți reduce acest exces printr-o asigurare suplimentară. Aici nu există corect sau greșit, există doar toleranța ta la risc. Dacă ai un traseu lung, orașe aglomerate și parcări strâmte, o acoperire extinsă îți dă liniște. Dacă mergi mult pe autostradă și ai experiență, s-ar putea să te simți confortabil cu varianta standard.
Garanția se deblochează la câteva zile după predare, în funcție de banca ta. Dacă predai într-un alt oraș, regula e identică. Important e ca predarea să fie făcută cu proces-verbal, fotografii și confirmarea nivelului de combustibil, astfel încât toată lumea să fie pe aceeași pagină. Eu, când mă grăbesc, fac mereu două poze în plus, la anvelope și la parbriz. Par măruntişuri, dar te scutesc de discuții inutile.
Unde ai voie să circuli și ce înseamnă granițe, vignete, poduri
Închirierea într-o țară și predarea în altă țară este cu totul altă poveste. Unele companii o permit cu notificare prealabilă și taxe separate, altele o interzic pentru anumite clase de mașini. Dacă planul tău e să intri din România în Bulgaria sau Ungaria, anunță asta la rezervare. Compania îți poate oferi documentele necesare pentru ieșirea din țară și îți poate spune clar ce vignete sau taxe sunt în sarcina ta. Când rămâi în interiorul aceleiași țări, lucrurile sunt simple, dar nu uita de taxe locale: poduri, autostrăzi, parcări cu sistem digital. La ridicare, întreabă dacă mașina are deja vigneta sau dacă trebuie achiziționată de tine.
Iarna aduce un detaliu practic. În zone de munte, lanțurile și anvelopele de iarnă intră în discuție nu doar ca politețe, ci ca obligație. În aeroporturi mari există flote echipate sezonier. Dacă predarea e într-un oraș mic, anunțul prealabil ajută compania să îți pregătească un set complet.
Vârsta, permisul și cardul din buzunar
Companiile cer de regulă ca șoferul să aibă 21 de ani împliniți și permis cu vechime de cel puțin un an. Sub 25 de ani se poate aplica o taxă de șofer tânăr. Dacă mai pui un prieten pe contract, întreabă de condiția pentru „șoferul adițional” și de costul acestei opțiuni. Permisul românesc e suficient în țară, iar pentru cetățeni străini, uneori se recomandă permisul internațional. Cardul trebuie să fie pe numele șoferului principal, altfel vei pierde timp încercând să muți garanția pe alt titular.
Un mic detaliu care contează: numele de pe rezervare, pe card și pe permis trebuie să fie același. Nu e o formalitate, e cheia care descuie procedura rapid. Când toate se potrivesc, ridicarea în aeroport durează cât un espresso băut dintr-un suflu.
Cum alegi mașina pentru un drum cu predare în alt oraș
Alegerea pare simplă, dar e ca în orice plan reușit: dacă îți definești scopul, restul se aliniază. Un traseu scurt, cu trafic urban, cere o mașină mică și agilă, ușor de parcat. Un drum lung, cu bagaje multe și familie, cere un portbagaj generos, scaune confortabile și, de ce nu, un pilot automat care să-ți relaxeze glezna. Dacă ai emoții în privința costurilor, să știi că o clasă compactă este adesea compromisul perfect între preț, consum și confort.
Aici strecor o sugestie practică, pe care am testat-o de câteva ori. Dacă urmărești transparent o ofertă serioasă și întrebi din timp despre predare în alt oraș, ai șanse bune să găsești un model potrivit precum Opel Corsa, suficient de sprinten pentru oraș și surprinzător de stabil la drum lung. Important e să alegi cu mintea limpede, nu cu impulsul de moment, și să îți păstrezi buget pentru garanție și combustibil.
Un exemplu trăit, ca să vezi ritmul din interior
Imaginează-ți că aterizezi la București, dimineața, și ai o întâlnire a doua zi la Cluj. Nu vrei să stai legat de orarul trenului, iar zborurile nu te ajută. Închiriezi în aeroport, ieși pe centură, te așezi pe autostradă și, undeva după Târgu Mureș, simți cum drumul se așază într-un fel de meditație liniștită. La radio e muzică bună, cafeaua e la îndemână. Când intri în Cluj, lași mașina la biroul companiei din cartierul central sau chiar la Aeroportul Avram Iancu, după preferință. Predarea durează puțin, verifici nivelul de benzină, semnezi raportul și gata. Nu te mai întorci la punctul de plecare, fiindcă traseul tău avea altă logică. Îți rămâne în minte un sentiment simplu: că ai folosit timpul cum ai vrut tu.
Pe același model funcționează orice rută rațională. Iași – Brașov, Timișoara – Oradea, Sibiu – Alba Iulia, Craiova – Râmnicu Vâlcea. E vorba, până la urmă, de a-ți potrivi pașii cu harta vieții tale din zilele acelea. Când planul e clar, detaliile se aliniază unul după altul.
Micile capcane care apar când te grăbești
Graba, oricât de tentantă, face să uiți detalii mărunte. Să pui în contract ora reală de predare, nu una aproximativă. Să menționezi orașul exact, nu doar „centrul”. Să lași un număr de contact valid în ziua predării, pentru ca agentul să poată confirma locul. Să returnezi mașina curată în interior, mai ales dacă ai avut un drum lung cu copii sau animale de companie, pentru că unele companii aplică taxe de igienizare.
Dacă predai în afara programului, fotografiile sunt prietenii tăi tăcuți. Le faci cu telefonul, frontal și lateral, la interior și la bord, cu odometrul și cu indicatorul de combustibil. Le păstrezi până primești confirmarea finală pe e-mail. E o rutină bună, nu ia mult și te protejează.
De ce merită această opțiune când ai o țintă clară
Închirierea din aeroport cu predare în alt oraș este, de fapt, o prelungire a ideii de a-ți lua viața în propriile mâini. Nu depinzi de orare, nu ești captiv în noduri de transport, nu faci ocoluri care nu au sens pentru tine. Plătești pentru această libertate, e adevărat, dar o transformi în timp câștigat, în flexibilitate și în liniște. Iar liniștea, nu știu cum o simți tu, dar pentru mine valorează mult mai mult decât o diferență de tarif, atunci când miza este să ajung unde am nevoie, la ora la care am promis.
De aici vine și sfatul meu prietenesc. Fă-ți rezervarea din timp, gândește-te de la început unde vei preda mașina și verifică dacă există birou în zona exactă în care vei ajunge. Întreabă tot ce ai pe suflet înainte să plătești, iar după confirmare pune-ți în calendar datele clare. Cu pașii aceștia, experiența one‑way devine una firească, previzibilă și, de ce nu, plăcută.
Da, poți închiria o mașină din aeroport și o poți returna într-un alt oraș. E nu doar posibil, ci deseori înțelept. Cu puțină planificare, transformi distanța într-o formă de libertate, iar logistica devine decor, nu obstacol. Iar dacă ar fi să pun un singur cuvânt pe toată această poveste, aș alege simplu: claritate. Când știi ce vrei și îl ceri limpede, drumul se deschide. Restul sunt doar kilometri frumoși care trec pe lângă geam.
