Incidentelor asociate cu Rusia în Europa devin tot mai evidente, incluzând atacuri asupra infrastructurii, drone care pătrund în spațiul aerian al NATO și confruntări pe mare. Guvernele europene încep să recunoască mai des responsabilitatea Moscovei și își întăresc măsurile de apărare. Rămâne, însă, o întrebare crucială: ce reacție ar putea determina Kremlinul să se oprească?
O analiză realizată de Kiev Independent subliniază că Europa reușește să limiteze impactul acestor incidente, dar nu a găsit încă o modalitate eficientă de descurajare. De asemenea, statele aliate nu au comunicat public care ar fi atacurile considerate ca fiind o linie roșie și care ar fi reacția așteptată în urma depășirii acesteia.
De la atacuri cibernetice la sabotaje fizice
Interferențele în procesul electoral, atacurile cibernetice, interferențele GPS și campaniile de dezinformare erau deja bine cunoscute în rândul statelor NATO înainte de declanșarea invaziei în Ucraina. De atunci, activitățile atribuite Rusiei s-au amplificat. Un studiu citat de publicația ucraineană a identificat 151 de incidente în Europa, între începutul invaziei și martie 2026.
Printre cele mai recente evenimente se numără descoperirea unor drone echipate cu explozibil pe aeroportul din Leipzig, într-un presupus complot de sabotaj orchestrat de Moscova. De asemenea, articolul menționează incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian al unor țări membre NATO și un incident în care o navă de război rusă a tras rachete de semnalizare spre un elicopter militar danez.
În premieră, autoritățile germane au acuzat oficial Rusia de organizarea unui atac fizic asupra infrastructurii din Germania, în cazul de la Leipzig. Kaupo Rosin, șeful serviciilor de informații din Estonia, a afirmat că termenul „război hibrid” minimizează realitatea și a îndemnat liderii europeni să discute despre „terorismul sponsorizat de stat”. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a subliniat că această campanie prezintă „toate caracteristicile terorismului sponsorizat de stat”.
Unde este linia roșie?
Atacurile au ca scop provocarea fricii, perturbarea sprijinului pentru Ucraina și testarea limitelor la care Moscova poate acționa fără a primi un răspuns ferm, conform oficialilor și experților citați de publicație.
Julian Pawlak, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, a menționat un „gol în capacitatea de descurajare”: Europa dispune de măsuri pentru a răspunde incidentelor și, la capătul opus, de opțiunea unei reacții militare, dar nu are un răspuns clar între aceste două extreme. Reacția lentă și ineficientă a statelor europene permite Rusiei să exploreze „cât de departe poate merge”, a declarat el.
O provocare este stabilirea responsabilității. Moscova folosește adesea intermediari, inclusiv indivizi recrutați prin Telegram, explică Anastasia Pociumban, specialistă în amenințări hibride la Consiliul German pentru Relații Externe. Aceasta menționează că unele state utilizează timpul necesar investigațiilor pentru a amâna măsuri costisitoare sau pentru a evita panică.
NATO a afirmat încă din 2016 că un atac hibrid ar putea activa articolul 5, care prevede apărarea colectivă. Totuși, nu există o definiție precisă a atacului care să depășească acest prag. Pawlak se întreabă dacă liderii europeni sunt conștienți de linia roșie.
Europa se apără mai bine. Cum poate descuraja Rusia?
Defensivele împotriva dronelor se îmbunătățesc la granițele NATO, marinele europene protejează mai eficient infrastructura maritimă, iar unele state blochează navele suspectate că ar aparține flotei fantomă a Rusiei. Totuși, rămâne provocarea de a preveni următorul atac.
După ce a acuzat Rusia de incidentul de la Leipzig, Germania a decis să închidă un consulat rus, să restricționeze accesul la vize pentru cetățenii ruși și să ofere un suport suplimentar Ucrainei. Edward Lucas, jurnalist britanic și analist de securitate, consideră că aceste măsuri ar fi trebuit implementate mult mai devreme, după ocuparea Crimeei în 2014.
Experții intervievați de Kiev Independent sunt de acord că atacurile trebuie să devină mai costisitoare pentru Rusia, dar propun soluții diferite. Pawlak sugerează stabilirea unor consecințe clare: dacă Rusia comite o anumită acțiune, statele europene ar trebui să anunțe din timp măsurile pe care le vor lua, cum ar fi un nou transport de arme către Ucraina.
Lucas propune un răspuns mai greu de anticipat, prin măsuri coordonate în mai multe țări. De exemplu, un sabotaj ar putea fi urmat de o anchetă privind spălarea banilor într-un stat și de reținerea unei nave nesigure în altul. În opinia sa, o astfel de reacție ar demonstra Kremlinului că Europa „s-a trezit”.
Totuși, Lucas avertizează că statele europene trebuie să fie pregătite să își ducă răspunsul până la capăt, inclusiv în fața amenințărilor de escaladare din partea Rusiei. Dacă o țară reacționează și apoi se retrage la prima amenințare, efectul ar putea fi contrar celui dorit.
Experiențele anterioare ilustrează dificultățile întâmpinate de statele aflate în prima linie în a acționa independent. În 2022, Lituania a restricționat tranzitul bunurilor supuse sancțiunilor UE către Kaliningrad, dar îngrijorările generate de amenințările Rusiei au dus la presiuni pentru relaxarea măsurii. Ulterior, Estonia a încercat să oprească o navă suspectată de încălcarea sancțiunilor, dar intervenția unui avion de luptă rus a împiedicat abordarea navei.
De aceea, Lucas sugerează un răspuns comun: dacă Rusia încalcă spațiul aerian al Estoniei, reacția ar putea veni din partea Suediei, Germaniei sau Marii Britanii. Astfel, țara direct vizată nu ar trebui să suporte singură riscul unei confruntări cu Moscova.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/nu-mai-este-un-razboi-hibrid-sabotajele-atribuite-rusiei-devin-tot-mai-indraznete-iar-europa-nu-stie-unde-sa-traseze-linia-rosie
Sursa foto: Inquam Photos
