Politica alimentată de resentimente a devenit tot mai evidentă în estul Germaniei, iar și vest-germanii se confruntă cu întrebări esențiale.
Recent, Magnus Brechtken, director adjunct al Institutului de Istorie Contemporană din München, a oferit un interviu care a stârnit un mare interes. Titlul acestuia a fost sugestiv: „Multor vest-germani le-a ajuns cuțitul la os”.
Interviul a fost o încercare de a reaminti est-germanilor, mai ales celor care sunt atrași să voteze AfD din resentimente, despre contextul istoric. Brechtken a argumentat că nemulțumirile care persistă între est și vest, de aproape 36 de ani, sunt acum mai mult emoționale decât logice, sugerând o lipsă de sinceritate în autoanaliza est-germanilor.
El a afirmat că vestul Germaniei a demonstrat, în ultimele decenii, că înțelege democrația și gestionează extremismul mai eficient, având capacitatea de a combate mișcările radicale, spre deosebire de est-germani, care ar avea o predispoziție moștenită către soluții autoritare.
Carolin Würfel, scriitoare și jurnalistă, a reflectat asupra acestui interviu, întrebându-se cât din afirmațiile lui Brechtken sunt pur istorie și cât reprezintă opinii personale. Totuși, ea consideră că a avut un punct valid.
AfD a apărut în Vest și „mușcă” din Est
Furia est-germanilor și ascensiunea AfD, în special după victoria recentă în Saxonia-Anhalt, trebuie să fie privite în contextul unor fapte istorice clare, dar și a unor întrebări care nu au fost abordate de Brechtken, subliniază Würfel. AfD a fost fondat în vestul Germaniei, iar mulți dintre liderii săi provin din landuri vestice. Este important să ne întrebăm nu doar ce îi atrage pe est-germani la AfD, ci și ce determină anumite persoane din vest să sprijine acest partid în est.
Landurile vestice, care pretind că au realizat denazificarea și promovează cultura memoriei, trebuie să analizeze motivele pentru care fascinația față de extremism persistă. De asemenea, este pertinent să ne întrebăm dacă AfD a găsit teren în est doar datorită receptivității est-germanilor sau și din cauza inegalităților evidente care facilitează mobilizarea acestora.
„Copilul” din ’89 a crescut și este furios
În 1989, mulți est-germani sperau într-o soluție de mijloc între socialism și capitalism, iar reunificarea nu era neapărat dorită. Mulți au perceput procesul de reunificare ca fiind haotic, cu decizii impuse fără consultare.
Privatizarea economiei de stat a fost gestionată de agenția Treuhand, care a dus la preluarea a 94% din companiile est-germane de către investitori din vest sau internaționali, lăsând doar 6% în mâinile est-germanilor. Aceasta a dus la dispariția a aproximativ două milioane de locuri de muncă.
În anii 1990-1991, protestele nu s-au mai îndreptat împotriva guvernului propriu, ci împotriva ceea ce percepeau ca fiind un ocupant: Germania de Vest. Oamenii cereau alegeri anticipate și renegocierea unor acorduri care i-au lăsat fără locuri de muncă în timp ce rata șomajului creștea alarmant.
Detlev Karsten Rohwedder, șeful agenției Treuhand, a fost întrebat dacă nu se teme de o nouă revoluție în est dacă situația nu se îmbunătățește. Atunci, fosta Germanie de Est era văzută ca un copil care trebuia să asculte de „părintele” său vestic. Acum, acel „copil” a crescut, dar își amintește experiențele anterioare. Ulrich Siegmund, un reprezentant AfD, s-a născut în anul reunificării.
Mesajul prin care AfD a cucerit Estul
Una dintre promisiunile AfD este recâștigarea controlului. Se poate observa că evenimentele recente din Saxonia-Anhalt reflectă o dorință profundă de revanșă. Estul a început să spună „ajunge” unei puteri vestice copleșitoare. Siegmund a afirmat că rezultatul votului arată că locuitorii din Saxonia-Anhalt nu mai acceptă să fie tratați cu superioritate.
Cuvintele sale au rezonat puternic cu alegătorii. Mulți dintre aceștia nu citesc programul AfD și nu cunosc detaliile acestuia, dar au fost atrași de mesajul simplu: „Vă aud. Vă văd. Aveți dreptul să fiți nemulțumiți”.
Pe parcursul campaniei, Siegmund a organizat evenimente cu cârnați și bere, creând un sentiment de comunitate în orașele și satele mici, care au fost lăsate în urmă. Mesajul transmis era clar: „Voi contați. Poate că restul lumii v-a uitat, dar nouă ne pasă de voi.”
Mulți nu conștientizează că AfD nu va îmbunătăți viața în estul Germaniei. Totuși, partidul le-a oferit atenție în schimbul votului, iar acest lucru a fost crucial pentru alegători.
Orice va urma, toată lumea a știut
Afd a fost fondat de vest-germani, susținut de est-germani, și acum aspiră la putere la nivel național. Ideile sale se bazează pe concepte pentru care Germania a avut nevoie, cândva, de un război și o înfrângere totală pentru a le îngropa: rasismul, superioritatea și disprețul față de cei excluși.
Aceasta nu este o problemă regională, ci una națională, care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean german, spune Carolin Würfel.
Un vot pentru AfD este un vot pentru acest set de convingeri, indiferent de furia sau dezamăgirea care se află în spatele acestuia.
În aprilie 1932, Partidul Nazist a câștigat alegerile regionale în zona care astăzi este Saxonia-Anhalt, obținând 40,7% din voturi și formând primul guvern regional condus de naziști din Germania.
Orice s-ar întâmpla în continuare, va fi greu să spunem că nu am știut.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/politica/de-ce-multi-est-germani-voteaza-afd-nu-este-o-ispita-mostenita-din-dictatura
Sursa foto: Inquam Photos
