O dispută aparent neînsemnată a generat rapid controverse pe rețelele sociale, împărțind opinia publicului. În prima emisiune din cadrul SpotMedia intitulată „Cum supraviețuim?”, Adriana Nedelea l-a întrebat pe Radu Atanasiu, specialist în gândire critică, ce anume a provocat atât de multă indignare în legătură cu confruntarea dintre croissant și merdenea. Acesta a explicat că reacția publicului este o reacție legitimă la o percepută nedreptate, întâlnind o societate deja tensionată, care transformă aproape orice subiect într-un conflict de identitate.
O picătură de apă într-un ulei deja încins
Radu Atanasiu subliniază fundamentul pozitiv al reacției publice: solidaritatea față de o persoană considerată nedreptățită. Pentru mulți locuitori ai Bucureștiului, Nea Mihai reprezintă nu doar un comerciant, ci și un simbol al orașului. Problema nu a fost dorința de a-l apăra, ci amploarea reacției generate.
„Probabil că resortul a fost reacția românului la nedreptate, ceea ce este un lucru bun. I s-a părut românului că i s-a făcut o nedreptate unui simbol al Bucureștiului, Nea Mihai. […] Mi s-a părut că a picat ca o picătură de apă într-un ulei încins.”
Controversa nu a generat tensiune, ci a căzut peste una existentă deja. Aceasta explică rapiditatea cu care un incident local a devenit un subiect de interes național, transformându-se într-un prilej de indignare și un test al apartenenței la diferite tabere.
O simfonie de reacții pentru o miză mică
Atanasiu observă diferența dintre energia investită în acest conflict și implicarea mult mai scăzută în probleme cu impact pe termen lung. El nu afirmă că oamenii ar trebui să rămână indiferenți, ci că resursele de atenție și energie mentală sunt limitate.
„S-a făcut o întreagă simfonie de reacții. Citeam zilele trecute că, dacă am aloca la fel de multă energie mentală și pasiune și am ieși din casă pentru lucrurile care contează cu adevărat, am fi o societate care merge mai bine.”
Profesorul compară conflictul cu disputa dintre Liliput și Blefuscu din „Călătoriile lui Gulliver”, unde cele două popoare se ceartă pentru capătul din care trebuie spart un ou fiert. Croissantul și merdeneaua devin, astfel, simboluri exagerate ale unei lupte fără o miză pe măsura intensității furiei.
„În «Gulliver», Liliput și Blefuscu se certau la ce capăt se sparge oul fiert. Este reîntruparea disputei merdenea versus croissant sau unt versus margarină. Dacă ne sare țandăra din lucruri absolut benigne, nu mai avem energie mentală să le înțelegem pe celelalte.”
Reacția calmă pe care publicul nu a urmat-o
În mijlocul valului de indignare, Radu Atanasiu consideră că reacția lui Nea Mihai a fost cea mai sănătoasă: omul din centrul acestei discuții nu a dorit escaladarea conflictului și a cerut să fie lăsat în pace.
„Cred că cel mai mult mi-a plăcut reacția lui Nea Mihai: «Eu nu-mi doresc nicio ceartă. Vă rog frumos să mă lăsați în pace». Mi-aș dori să fie atitudinea generală.”
Calmul celui aflat în centrul disputei contrastează cu intensitatea celor care au transformat-o într-o cauză. Aceasta este una dintre capcanele indignării colective: conflictul devine autosuficient, nemaifiind nevoie de consimțământul persoanei pe care pretinde că o apără.
„Noi, cei care mâncăm merdenele”
Dincolo de reacția la nedreptate, profesorul observă și un reflex tribal. Un produs alimentar devine un simbol al identității, iar alegerea acestuia capătă o semnificație socială: discuțiile nu mai sunt despre un croissant sau o merdenea, ci despre cine suntem „noi” și cine sunt „ceilalți”. Totuși, taberele acestei controverse nu au urmat neapărat vechile diviziuni politice sau geografice.
„S-ar putea să fie și un pic de tribalism, un pic de «noi versus ceilalți» – aici, un «noi» foarte larg: noi, cei care mâncăm merdenele. Dar nu mi s-au părut atât de clare diviziunile clasice. Toată lumea a sărit de fund în sus, mai tare decât era nevoie.”
Societatea ca un autobuz încins
Ce anume determină o reacție atât de puternică la un stimul minor? Radu Atanasiu folosește imaginea unui autobuz blocat în trafic, fără aer condiționat. Într-un astfel de mediu, disconfortul acumulat face ca un incident minor să genereze o reacție exagerată.
„Eu cred că am ajuns ca într-un autobuz încins, fără aer condiționat, cu ușile închise și care stă în trafic. Și atunci îți sare țandăra din orice. Eu cred că am ajuns la nivelul ăsta de nervi, de polarizare, și ni se datorează. Avem o responsabilitate, nu neapărat o vină.”
În această viziune, confruntarea legată de croissant și merdenea nu este cauză, ci un termometru al furiei sociale, scoțând în evidență frustrarea, neîncrederea și tendința de a privi chiar și o alegere banală prin prisma „noi versus ei”.
Ce pierdem când ne consumăm în scandaluri mici
Costul unui astfel de conflict nu se rezumă doar la timpul petrecut comentând, ci și la energia mentală pe care o deturnează de la familia, locul de muncă, comunitate și deciziile asupra cărora avem cu adevărat control. Atanasiu sugerează să facem distincția între ceea ce depinde de noi și ceea ce lăsăm să ne ocupe mintea.
„Poți să controlezi reacția ta la ceea ce nu depinde de tine. Trebuie să înțelegi ce depinde de tine și să nu te superi pentru ceea ce nu depinde de tine, să faci ceva atunci când depinde de tine și să ai înțelepciunea să diferențiezi între cele două. Majoritatea lucrurilor de la televizor nu depind deloc de tine.”
Croissantul și merdeneaua pot rămâne o preferință, o glumă sau o temă de discuție despre oraș. Însă, când devin un nou front de luptă, întrebarea esențială nu mai este ce alegem să consumăm, ci de ce avem nevoie de atât de puțin pentru a transforma vecinul într-un adversar.
Urmărește ediția integrală „Cum supraviețuim” pe YouTube SpotMedia.
Sursa articol: https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/cum-supravietuim-croissant-versus-merdenea-de-ce-ne-am-enervat-atat-de-tare
Sursa foto: Inquam Photos
